13 Jan Spune mereu ce ai pe suflet!
M-am intrebat de multe ori de ce unii oameni isi ascund gandurile. Pastreaza adevarul pentru ei insisi si transmit un oarecare alt mesaj. Oare si noi facem la fel? Oare ne ascundem si noi, uneori? Iar daca da, de ce o facem?
1. De frica
Aceasta frica poate avea diverse chipuri: ne este frica sa nu suparam, sa nu jignim, sa nu fim parasiti, sa nu fim gresit intelesi. Ne este frica sa ne aratam vulnerabili. Ne este frica de ce ar putea crede ceilalti.
2. De rusine
Poate suntem prea ciudati sau poate ca suntem ridicoli. Vor rade de noi pe la spate. Ne este rusine de ce gandim, deci de cine suntem.
3. Din obisnuinta
Daca am crescut fara sa fim laudati, apreciati, fara suficienta atentie si iubire, atunci ne va fi greu sa credem in noi si sa ne iubim suficient de mult, incat sa ne aratam asa cum suntem. Incepem de mici sa ne ferim, pentru ca nu crestem simtindu-ne in siguranta. Si devine parte din noi, devine mai simplu sa ne ascundem gandurile.
Dintre toate acestea, cel mai greu de modificat este obisnuinta. Exista oameni care raman in relatii nefericite o viata intreaga din cauza ei. Dar pana si obisnuinta poate fi invinsa, obiceiurile gresite pot fi transformate, totul daca ne inarmam cu rabdare, determinare si perseverenta si, foarte important, daca intelegem ca schimbarea este necesara.
Atunci cand ne ascundem gandurile adevarate din cauza fricii sau de rusine, discutam despre imaturitate emotionala. Asumarea propriei persoane, a tuturor calitatilor si defectelor pe care le avem, asumarea inseamna evolutie. Am inteles cine sunt si ma accept, sunt ok cu mine insumi/insami, iar daca nu sunt, schimb ce ma deranjeaza. Pare simplu, dar nu este. Gura lumii este o povara grea pe care o purtam pe umeri din familie, din societate, care ne incovoiaza si ne rupe aripile. Gura lumii nu ne lasa sa crestem, sa devenim mai buni, ne tintuieste intr-un loc uneori, fara a vorbi metaforic. Si aceste sentimente, frica si rusinea, pot fi modificate, inlaturate, imblanzite.
De ce este atat de important sa spunem ce gandim? Pentru ca atunci cand comunicam cu cei din jur, asteptam reactii si raspunsuri. Acestea nu vor fi reale, daca noi nu suntem sinceri. Este ca atunci cand cineva isi doreste foarte tare sa rezolve niste probleme si merge la psiholog, dar ii este foarte teama sa spuna tot. Nu va putea rezolva nimic, atata timp cat nu isi ajuta terapistul sa inteleaga realitatea, asa cum este ea. Sau mergem la medic si ne intreaba daca bem, daca fumam, iar noi, jenati, ascundem realitatea sau o mai indulcim. Gresit si foarte periculos.
Pentru a obtine feedback real din partea celor din jur, trebuie sa invatam sa fim sinceri, in primul rand cu noi insine, pentru a putea fi sinceri si cu cei din jur.
Stiti si voi pe cineva care se poarta astfel? Il astept la workshop!