3 povesti despre cuvinte si forta lor - Quan
15107
post-template-default,single,single-post,postid-15107,single-format-standard,bridge-core-2.0.2,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-theme-ver-19.0.2,qode-theme-bridge,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.4.1,vc_responsive

3 povesti despre cuvinte si forta lor

3 povesti despre cuvinte si forta lor

Intr-un articol anterior am vorbit despre cat de important este sa ne asumam, sa fim sinceri cu noi insine si cu ceilalti, sa gasim curajul de a spune ce simtim si gandim cu adevarat. Dar CUM o facem, aceasta este alta poveste. Felul in care comunicam defineste cine suntem. Putem alege sa ranim sau sa dam teme de gandire, putem alege calea cea mai simpla si directa sau cauta cele mai potrivite cuvinte in situatia data. Pentru ca da, cuvintele au forta de a schimba destine.

In acest articol ne vom concentra pe impactul pozitiv pe care il au cuvintele. Dintre povestile oamenilor pe care le-am auzit sau citit de-a lungul timpului, va spun astazi cateva, absolut remarcabile, pentru ca este vorba despre intamplari adevarate care au schimbat vieti.

1. Micutul Stevie

A fost odata ca niciodata un baietel pe care il chema Stevland Morris. Micutul Stevie era complet orb. Intr-o zi, la scoala, un soricel umbla prin clasa si invatatoarea l-a rugat pe el, spre surprinderea tuturor, sa o ajute sa-l prinda. I-a spus ca el avea ceva ce niciun alt copil din clasa nu avea: un auz incredibil. In cateva secunde, Stevie a prins soricelul.

Multi ani mai tarziu, intr-un interviu, el s-a destainuit spunand ca aceea a fost prima oara cand cineva i-a apreciat auzul si i-a dat incredere sa lupte, in loc sa-si planga de mila. Pentru Stevie, acea zi la scoala a marcat inceputul unei vieti noi si l-a incurajat sa isi cultive acest dar, devenind unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii. Stevie Morris a devenit Stevie Wonder, iar acest lucru a fost facut posibil de o invatatoare cu suflet.

2. Profesorul de limba romana

Un baiatel nazdravan era convins ca nu este bun de nimic. Era des certat pentru obraznicie, zilnic apostrofat si micutul nu-si dorea sa se schimbe, pentru ca nu avea nimic de dovedit. Intr-o zi, la ora de limba romana, profesorul a adresat o intrebare clasei, iar micutul nostru nazdravan a raspuns, iar raspunsul lui nu a fost doar corect, ci si frumos expus. Profesorul de limba romana i-a zambit si i-a raspuns, intr-o moldoveneasca dulce ca graiul lui Creanga: “Dumneata ai vorbit si s-a facut liniste!”

Aprecierea primita in fata intregii clase i-a schimbat baietelului nostru destinul. I-a dat incredere in el insusi, in forta intelectuala pe care o avea, i-a insuflat convingerea ca poate reusi orice isi pune in gand.

Ani mai tarziu, acel baietel a devenit mai intai un lector apreciat al Facultatii de Arhitectura din Bucuresti si ulterior avocat, parcursul sau academic si profesional remarcabil fiind rezultatul acelor cuvinte de incurajare rostite intr-o dimineata oarecare de un profesor de limba romana cu suflet curat si minte limpede.

3. Devenirea unui geniu

Unul dintre cei mai mari actori ai Romaniei, Horatiu Malaele, isi datoreaza la randul sau evolutia unui profesor. Asa cum s-a confesat maestrul intr-un interviu, nimic nu parea sa ii prevesteasca in copilarie destinul extraordinar: “Cand m-am nascut, nu erau semne de vreo reusita a mea in viata. Aveam un strabism foarte pronuntat, eram dislexic si abia citeam, toti cei din jur radeau de mine – profesori si copii, eram numit “prostu’ clasei”, mi se lipeau bilete cu apelativul asta in pauze pe spate, mi se spunea mereu ca desenez urat si atunci nu prea am mai desenat. Eram in suferinta. Intelesesem ca sunt prost, urat si ca nu sunt bun de nimic. Apoi, in clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a vazut un desen ascuns si a vorbit putin cu mine. La urma, m-a privit direct in ochi si mi-a spus clar: ‘Tu esti un geniu.’ Iar eu am inceput să fiu.”

Fiecare dintre povestile de mai sus reprezinta o dovada de netagaduit a puterii pe care o pot avea cuvintele. Aruncate cu neatentie pot face rau, pot jigni sau chiar rupe aripile celui care abia invata sa zboare. Paradoxal, suntem neatenti cu cei pe care ii iubim cel mai mult. Vom discuta intr-un articol viitor despre cum putem evita aceste lucruri si despre cum putem folosi cuvintele pentru a creste, a ajuta, a dezvolta.

Daca iti doresti sa comunici mai bine, sa intelegi cum poti influenta comportamentul celor din jur prin intermediul cuvintelor, vino la cursul de Comunicare si curaj!

Inscrie-te acum, numarul de locuri este limitat!